back to “work”

Macar de ar fi asa. Cica nu exista student fara examen cazut. Personal nu imi place deloc expresia asta, dar cu toate astea am dat-o in bara. Si normal, de cand am pus piciorul in tren ca sa vin la Cluj sa invat pentru examenele ratate (!?!) mi-am zis ca e prima si ultima data cand imi scurtez vacanta de vara pentru asa ceva.

Acum ca ma incadrez in randul “studentilor” stau si ma gandesc cu jind la aia 2 sau 3 cati ii am in grupa care or avut mintea sa isi toace o idee mai mult neuronii si care acuma nu au nici o bobita restanta si … , si sincer as vrea sa fiu in locul lor. Sper sa ma tina cel putin pana la anu gandul asta. Dar cum prostia si lenea se platesc, mi-a venit si mie randul. Culmea e ca pare sa devina la moda trebusoara asta. Se uita lumea conci la tine daca afirmi ca trebuie sa tragi, sa lupti, sa transpiri pentru a obtine ceva. Suna ciudat sau nu, dar am gasit si un banc “nevinovat” care promoveaza idea asta: nu te stresa tu cu nimic ca vine o zi cand iti pica toate de-a gata. Sincer tare mult mi-as dori sa fiu macar un an de zile la o scoala in Japonia. Ooo da, ce bine cred ca mi-ar prinde. Chiar am ramas mirat intr-o zi facand niste calcule cand mi-am dat seama cat de mult timp pierd aiurea. Nah, vorba de la Bratca: “bah, eu zic sa ne organizam”. Si bine am face!

Partea proasta e ca toti am vrea sa fim sefi, dar sefii altora. Cand e vorba sa iti fii propriul sef, atunci cred eu ca se vede cat de SHAF esti defapt in realitate. Cum ziceam, “traiasca shafu’!”.

PS: (bancul amintit). Furnicuta muncea de rupea pamantul intr-o zi de iulie, cand prin fata casei trece greierele cu chitara. – Buna furnicuto, ce faci? – Uite muncesc ca acum vine iarna, dar tu ce faci? – Bine uite ma duc in parc trag o cantare cu prietenii si o bere. La fel in august, la fel in septembrie, pana intr-o zi de octombrie cu ploaie si vant, cand greierele trece cu chitara si o valiza . – Buna furnicuto, ce faci? – Uite stau la caldurica si mananc ce am strans asta vara, dar tu cum te descurci ? – Bine, stii cand eram cu prietenii in parc si cantam a trecut un impresar caruia i-a placut, mi-a dat un contract si acum plec la Paris ca am concert. – Greierasule am si eu o rugaminte la tine. – Zi furnicuto orice. – La Paris daca te intalnesti cu unul Topirceanu sa-i zici ca-mi bag picioarele in fabula lui.