Surprins de bucurie. Povestea unei convertiri – C. S. Lewis. Am dat recent de mai multe ori de ea prin diferite articole. Pare interesanta. Cred ca poate fi o recomandare buna pentru oricine. A aparut la Humanitas.

Nu în una din aia cu gratii şi pereţi groşi, ci în una din din asta:

Nu ştiu anatomie dar totuşi am putut să îmi aduc aminte, să identific unele procese studiate în liceu la biolgie, atunci când am văzut aici clipul următor, şi să îmi dau seama că nu e vorba despre un SF:

E de prisos a spune cât e de fascinant, fantastic ce se întâmplă într-o celulă. Îmi vine în minte o chestie pe care am citit-o legat de asta. Un darwinist convins, profesor de zoologie la Oxford, a recunoscut că o amibă unicelulară (conform google – o creatură atâta de mică încât pe o suprafaţă de 2.5 cm am putea înşira mai multe sute de amibe) stochează la fel de multă informaţie în ADN-ul ei cât 1000 de seturi complete de faimoasele Enciclopedii Britanice.

Altă chestie: dacă mergi pe stradă şi vezi un indicator “Acces interzis”, sau o pancardă “Protejaţi animalele”, sau o reclamă “Bea Coca-Cola” nu trebuie să fii savant ca să iţi dai seama că asemenea mesaje sunt rezultatul unei inteligenţe şi nicidecum nişte produse oarbe ale legilor naturii.

Deci dacă niste simple mesaje precum acestea necesită o fiinţa inteligentă, atunci cum se face că un mesaj care ar încăpea doar în 1000 de enciclopedii nu are nevoie? Şi când te gândeşti că evoluţioniştii chiar se fălesc cu aşa ceva. Serios, nu îi pot înţelege. Cred că trebuie să fii certat urât de tot cu logica pentru a-i putea crede pe oamenii ăştia. Şi pentru că îşi scriu în faţa numelui “dr.” sau “ing.” lumea îi crede pe cuvant că deh … doar îs oameni de ştiinţă. Halal ştiinţă. Le dedic Isaia 1:18.

Veniţi totuşi să ne judecăm [să raţionăm împreună], zice Domnul.

Ups … aţi pus-o! Cu toate astea

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mană largă şi fară mustrare, şi ea îi va fi dată. (Iacov 1:5)

Cautam recent cu Fanu ceva carti in libraria Universitatii (Diverta), cand vine el si imi arata o carte interesanta; era pusa la TOP BELETRISTICA. Initial nu am deschis-o, m-am uitat pe coperta din spate ce zice despre autor. Cartea era premiata, apreciata de cativa indivizi “grei” si alte chestii de bine. Asa ca am deschis-o sa arunc si eu o privire prin ea. Efectiv nu am mai putut-o lasa din mana pana nu am citit-o, si asta chiar in librarie. Asa m-am hotarat sa o scriu pe blog; pot chiar sa o redau exact.

CE ŞTIU BĂRBAŢII DESPRE FEMEI

Faina cartea, asa-i?

De ceva vreme s-a oprit ploaia. De cateva minute m-am oprit si eu din invatat; din facut exercitii. Ecuatii diferentiale. E sesiune si marti am examen. Tot marti o sa am de predat un caiet cu 150 de exercitii ca si pasaport pentru intrarea in examen.

Atmosfera e parca una de Bacovia. Ploaie e. Cimitirul se vede daca scot capul pe geam. E noapte. E tarziu.

Sunt cu 17 probleme in urma fata de norma stabilita. Maine ajung la zi.

Merg sa dorm. Realmente nu pot sta concentrat asupra unui gand nici 15 secunde.

Oare ce zi o fi fost astazi?

Am terminat de citit si ceva roman politist (habar nu am cum m-am apucat sa citesc asa ceva; defapt stiu: Marc a insitat ca cica e fain) – SOIMUL MALTEZ, Dashiell Hammett. Sincer nici nu stiu cum l-am dus pana la capat. In timp ce-l citeam aveam impresia ca ma uit la un film cu Jean Claude Van Damme. Normal, eroul din rolul principal se sparge in figuri de la inceput pana la sfarsit dibuind si dezlegand unul dintre cele mai intortocheate cazuri posibile. Era detectiv bineinteles. Sfarsitul desi nu e siropos e destul de ok. Protagonistul ramane necompromis si renunta la o suma mare de bani dar si la o femeie (o denunta), pentru a-si pastra integritatea. Cam asta mi-a placut din toata cartea spre deosebire de restul naratiunilor din acest gen. Oricum, va fi ultimul roman politist citit pentru o lunga perioada de timp de acum inainte.

Azi a plecat si Boco. Inca unu lipsa. Urmez eu.

Azi, in pauza de la laborator, am observat pe o usa o foaie afisata ce nu parea a fi reclama. Mare mi-a fost mirarea sa vad ca defapt era o poezie; poezie pe care intamplator eu o cautam de ceva timp. Am citit prima data poezia respectiva azi iarna, in timpul sesiunii. Defapt a fost pe vremea cand ma uitam la politica si urmaream “Sinteza zilei cu Mihai Gadea si Ion Cristoiu”. Asa l-am prins de cateva ori ca invitat si pe Octavian Paler, a carui idei mi-au placut si mi-au starnit un anume interes.

Ajuns acasa caut pe google poezia vazuta la scoala si aflu ca batranelul simpatic care imi placea cum analiza situatia politica a murit in 7 mai 2007. Mi-a parut sincer rau.

Am invatat
de Octavian Paler