O chestie pe care sper sa o fac si eu cat de curand. Ar merita. Numai sa se termine sesiunea.

PS: Sesiunea trece, studentii raman.

Inca una gata. Am ajuns la jumate. Nu se poate. O fi ceva efect cuantic. Putin conteaza. Domnu’ o fost bun si normal: original! Urmeaza vacanta. Asta parca-mi place cum suna  . O vara frumoasa pentru toata lumea!

PS: vara ≠ verisoara! Am auzit ca inca se mai poarta )

Primul layout. Prima placuta. Sper sa iasa si cablajul. Circuit – studiul surselor in comutatie autooscilante.

Schema electrica Orcad.

Sub forma unui joc animat este prezentată lumea virtuală din jurul genezei primului circuit integrat. Acţiunea se desfăşoară în Muzeul Ştiinţei şi Tehnologiei din oraşul virtual Techville şi în loboratorul din 1958 a lui Jack Kilby, inventatorul circuitelor integrate.

Joacă aici.

Macar de ar fi asa. Cica nu exista student fara examen cazut. Personal nu imi place deloc expresia asta, dar cu toate astea am dat-o in bara. Si normal, de cand am pus piciorul in tren ca sa vin la Cluj sa invat pentru examenele ratate (!?!) mi-am zis ca e prima si ultima data cand imi scurtez vacanta de vara pentru asa ceva.

Acum ca ma incadrez in randul “studentilor” stau si ma gandesc cu jind la aia 2 sau 3 cati ii am in grupa care or avut mintea sa isi toace o idee mai mult neuronii si care acuma nu au nici o bobita restanta si … , si sincer as vrea sa fiu in locul lor. Sper sa ma tina cel putin pana la anu gandul asta. Dar cum prostia si lenea se platesc, mi-a venit si mie randul. Culmea e ca pare sa devina la moda trebusoara asta. Se uita lumea conci la tine daca afirmi ca trebuie sa tragi, sa lupti, sa transpiri pentru a obtine ceva. Suna ciudat sau nu, dar am gasit si un banc “nevinovat” care promoveaza idea asta: nu te stresa tu cu nimic ca vine o zi cand iti pica toate de-a gata. Sincer tare mult mi-as dori sa fiu macar un an de zile la o scoala in Japonia. Ooo da, ce bine cred ca mi-ar prinde. Chiar am ramas mirat intr-o zi facand niste calcule cand mi-am dat seama cat de mult timp pierd aiurea. Nah, vorba de la Bratca: “bah, eu zic sa ne organizam”. Si bine am face!

Partea proasta e ca toti am vrea sa fim sefi, dar sefii altora. Cand e vorba sa iti fii propriul sef, atunci cred eu ca se vede cat de SHAF esti defapt in realitate. Cum ziceam, “traiasca shafu’!”.

PS: (bancul amintit). Furnicuta muncea de rupea pamantul intr-o zi de iulie, cand prin fata casei trece greierele cu chitara. – Buna furnicuto, ce faci? – Uite muncesc ca acum vine iarna, dar tu ce faci? – Bine uite ma duc in parc trag o cantare cu prietenii si o bere. La fel in august, la fel in septembrie, pana intr-o zi de octombrie cu ploaie si vant, cand greierele trece cu chitara si o valiza . – Buna furnicuto, ce faci? – Uite stau la caldurica si mananc ce am strans asta vara, dar tu cum te descurci ? – Bine, stii cand eram cu prietenii in parc si cantam a trecut un impresar caruia i-a placut, mi-a dat un contract si acum plec la Paris ca am concert. – Greierasule am si eu o rugaminte la tine. – Zi furnicuto orice. – La Paris daca te intalnesti cu unul Topirceanu sa-i zici ca-mi bag picioarele in fabula lui.